AVIZ
referitor la propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Analizând propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (b148/14.03.2023), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/1396/21.03.2023 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D314/22.03.2023,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, cu completările ulterioare, și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, cu modificările ulterioare,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Propunerea legislativă are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, completarea Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, cu modificările și completările ulterioare, abrogarea Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, precum și abrogarea unor prevederi din Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor, cu modificările ulterioare, prin transpunerea în legislația națională a prevederilor Titlului IV din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) și a unor prevederi din Directiva (UE) 2021/2118 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 de modificare a Directivei 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, din perspectiva necesităţii de aliniere a legislaţiei naţionale de profil la normele şi exigenţele europene incidente în domeniul asigurărilor, în contextul îndeplinirii obligaţiilor asumate de România.
Potrivit Expunerii de motive, prin prezenta propunere se urmărește „asigurarea unui cadru transparent și predictibil privind planificarea remedierii societăților de asigurare și reasigurare, privind posibilitatea aplicării de către autoritatea de supraveghere a unor măsuri preventive și corective, crearea unui mecanism viabil și eficient pentru derularea procedurii speciale de redresare financiară, ca procedură administrativă aflată în aria de competență a ASF, precum și reglementarea regimului juridic al acestor societăți ulterior retragerii autorizațiilor de funcționare și competenței ASF de supraveghere a acestora pe perioada lichidării”.
Totodată, prin proiect se preconizează elaborarea planurilor preventive de remediere de către societăţile care deţin o pondere semnificativă pe piaţa naţională de asigurări, precum și reglementarea măsurilor de înlăturare directă de către autoritatea de supraveghere a deficienţelor sau dificultăţilor care ar putea interveni în procesul implementării planurilor; elaborarea planurilor preventive de remediere cel puţin o dată la 3 ani şi transmiterea acestora autorităţii de supraveghere în vederea evaluării, ASF stabilind anual lista societăţilor care au obligaţia întocmirii respectivelor planuri; adoptarea măsurilor preventive şi corective, incluzând competenţa ASF de a solicita societăţilor înlocuirea parţială sau integrală a conducerii sau de a numi administratori temporari; procedura specială de redresare financiară aplicabilă societăţilor, condiţiile de declanşare a unei astfel de proceduri și măsurile de redresare pe care autoritatea de supraveghere le poate dispune în cadrul acesteia; numirea unui administrator interimar la societăţile pentru care sunt retrase autorizaţiile de funcţionare şi promovată cererea de deschidere a procedurii falimentului sau, în situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile stării de insolvenţă, pentru care este dispusă intrarea în procedura de dizolvare și lichidare; dispoziţii privind dizolvarea şi lichidarea asigurătorilor; reglementarea un termen maxim de 5 ani pentru finalizarea lichidării, cu excepţia cazului în care portofoliul existent include contracte de asigurări de răspundere civilă, credite sau garanţii, ori de asigurări de viață; redefinirea stării de insolvență a societăţii de asigurare/reasigurare din cuprinsul Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completărite ulterioare etc.
2. Prin conţinutul său normativ, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) din legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.
3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
4. Din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, demersul normativ intră sub incidenţa reglementărilor subsumate Dreptului de stabilire și libertatea de a presta servicii, integrate segmentului legislativ – Activități de servicii, în sectorul - Asigurări.
În raport de obiectul specific de reglementare, la nivelul dreptului european derivat, prezintă incidență directă, pe de o parte, dispozițiile Directivei 2009/138/CE [1] a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) și ale Directivei 2009/103/CE [2] a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, iar pe de altă parte, acte juridice europene de bază în materie, transpuse deja la nivelul dreptului intern, conform art. 288 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
În ceea ce privește Directiva 2009/138/CE, aceasta impune întreprinderilor de asigurare și reasigurare din Uniune, care oferă asigurări de viață și de orice natură, să dețină suficiente resurse financiare, stabilind norme explicite privind guvernanța, managementul riscurilor, transparența și normele prudențiale.
În privința autorizării sunt stabilite cerințe de capital, respectiv cele care reglementează activitatea de asigurare (sistem de guvernanță adecvat, evaluarea internă a riscurilor și a solvabilității etc.), iar sub aspectul supravegherii, se propune evaluarea efectuată de către autoritățile de supraveghere.
De menţionat că, în prezent, în considerarea evoluției continue a acquis-ului european privitor la accesul la activitatea și desfășurarea activității de asigurare și reasigurare, precum și a unor acte juridice europene care au modificat și completat Directiva 2009/138/CE, și anume Directiva (UE) 2016/2341, Regulamentul (UE) 2017/2402, Directiva (UE) 2018/843, respectiv, Directiva (UE) 2019/2177), cadrul legal intern în domeniu este pe deplin armonizat cu normele europene în materie, prin intermediul prevederilor Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare (cu excepția art. 160,161, 303 și a Titlului IV (art. 267-296).
Cea mai recentă modificare a cadrului legal în domeniu a fost transpunerea la nivel intern a prevederilor Directivei (UE) 2019/2177[3] a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2019 de modificare a Directivei 2009/138/CE privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), a Directivei 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare și a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, prin intermediul adoptării Legii nr. 209/2022.
Cu caracter subsecvent, în ceea ce privește asigurarea de răspundere civilă auto, reglementată la nivel european prin dispozițiile Directivei 2009/103/CE, se impune a reține că, actualmente, cadrul legal național este aliniat normelor și exigențelor europene incidente, prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii aduse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, modificată și completată prin Legea nr. 202/2022.
În temeiul Directivei 2009/103/CE, deținătorii de polițe de asigurare auto obligatorie din statele membre beneficiază de acoperire la circulația cu autovehiculul pe întreg teritoriul Uniunii, eliminându-se verificarea asigurării la frontieră, stabilește acoperirea minimă a asigurării de răspundere civilă în țările membre, stabilește persoanele exonerate și autoritățile responsabile cu despăgubirea și introduce un mecanism de despăgubire a victimelor locale ale accidentelor provocate de vehicule din alt stat membru etc.
Sub aspectul transpunerii cu caracter parțial a dispozițiilor Directivei (UE) 2021/2118, și anume art. 1 pct. 8 și 18, elaborarea demersului vizează preluarea de o manieră adaptată a prevederilor alin. (13) al art. 10a - Protecția persoanelor prejudiciate în privința prejudiciilor provocate de accidente care au avut loc în statul membru de reședință în cazul insolvenței unei societăți de asigurare, respectiv ale alin. (13) al art. 25a din Directiva 2009/103/CE - Protecția persoanelor prejudiciate în privința prejudiciilor provocate de accidente care au avut loc într-un stat membru care nu este statul membru de reședință al acestora, în cazul insolvenței unei societăți de asigurare.
În conformitate cu prevederile alin. (13) al art. 10a, respectiv ale alin. (13) al art. 25a din Directiva 2009/103/CE, „Organismele menționate la alineatul (1) sau entitățile menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat se străduiesc să încheie un acord până la 23 decembrie 2023 pentru a pune în aplicare prezentul articol, în ceea ce privește funcțiile și obligațiile lor, precum și procedurile de rambursare în temeiul prezentului articol (...). În acest scop, până la 23 iunie 2023, fiecare stat membru: a) înființează sau autorizează organismul menționat la alineatul (1) și îl abilitează să negocieze și să încheie un astfel de acord sau b) desemnează o entitate și o abilitează să negocieze și să încheie un astfel de acord, la care va deveni parte organismul menționat la alineatul (1) de îndată ce este înființat sau autorizat”.
Cu toate acestea, necesitatea promovării și adoptării măsurii de transpunere reiese din prevederile Directivei mai sus menționate, astfel: „Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, până 23 iunie 2023, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma modificărilor prevăzute la articolul 1 punctele 8 și 18 din prezenta directivă referitoare la articolul 10a alineatul (13) al doilea paragraf, respectiv la articolul 25a alineatul (13) al doilea paragraf din Directiva 2009/103/CE”.
5. Referitor la soluțiile preconizate în prezenta propunere, în raport de obiectivele urmărite, în ceea ce privește fondul și forma reglementării, semnalăm că opțiunea inițiatorului de a insera domeniul rezervat redresării financiare, dizolvării și lichidării voluntare în activitatea de asigurări, potrivit prevederilor Legii nr. 503/2004, în contextul general al legislației naționale privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, conform prevederilor Legii nr. 237/2015, constituie un aspect de oportunitate, asupra căruia nu ne putem pronunța, decizia aparținând autorităților naționale responsabile, în speță Parlamentului.
Cu toate acestea, subliniem că un domeniu de natură tehnică, specifică, precum cel vizat de inițiator, dincolo de o serie de obligații asumate de către statul român, pune în discuție necesitatea de a fi consultate autoritățile administrative de la nivel central, cu responsabilități în domeniu, în principal, Ministerul Finanțelor, sub aspectul definirii politicii statului, a stabilirii poziției guvernamentale într-un asemenea domeniu rezervat creării unui cadru normativ unitar, în materia organizării și funcționării activității de asigurare și reasigurare și care să asigure cadrul de transpunere a Directivei 2009/138/CE.
Pe de altă parte, aceeași consultare a autorităților guvernamentale este cu atât mai necesară, cu cât presupune exprimarea unei poziții față de asumarea și, respectiv, îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din modificarea Directivei 2009/103/CE, prin Directiva (UE) 2021/2118, în ceea ce privește termenul de 23 iunie 2023, până la care România trebuie să înființeze sau autorizează organismul, respectiv desemnează o entitate și o abilitează să negocieze, conform prevederilor alin. (13) al art. 10a, respectiv a celor ale alin. (13) al art. 25a din Directiva 2009/103/CE.
În considerarea acestor aspecte, ținând cont inclusiv de termenul limită de transpunere a Directivei (UE) 2021/2118, și anume data de 23 decembrie 2023, apreciem că formularea unei soluții din partea autorităților competente poate fi fundamentată, în special prin elaborarea unor eventuale studii de impact.
Sub aspectul soluției privind preluarea integrală a dispozițiilor Titlului IV – Reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare din Directiva 2009/138/CE (art. 267-296), în propunerea de amendare a Legii nr. 237/2015, coroborată cu intenția inițiatorului de abrogare expresă a prevederilor Legii nr. 503/2004, ne exprimăm rezerva față de atingerea completă a unui atare obiectiv, mai ales prin intermediul dificultății și complexității unei astfel de analize, generate în principal, de absența Tabelului de concordanță, care ar fi trebuit să însoțească un asemenea demers, care este extrem de tehnic.
Precizăm că absența unor astfel de instrumente utile, care să faciliteze analiza din perspectiva asigurării conformității depline a propunerii legislative cu normele dreptului european, este cu atât mai evidentă în cadrul procesului de verificare a modului de transpunere a normelor juridice în spațiul dreptului intern, în ceea ce privește corelarea domeniului redresării financiare, dizolvării și lichidării voluntare în activitatea de asigurări, potrivit prevederilor Legii nr. 503/2004, cu cel privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, conform dispozițiilor Legii nr. 237/2015, în cuprinsul căreia se înglobează.
În susținerea acestui punct de vedere, subliniem faptul că dificultatea este cu atât mai mare cu cât, prin soluțiile preconizate, inițiatorul vizează suprapunerea mai multor acte normative cu impact în domeniul reglementat, exemplificând, după cum urmează: Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asiguratorilor, cu modificările ulterioare, Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, cu modificările și completările ulterioare etc.
6. În ceea ce privește Expunerea de motive, semnalăm că aceasta nu respectă structura instrumentului de prezentare, prevăzută la art. 30 și 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu prezintă în mod sistematizat și clar motivul emiterii actului normativ, în special, insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare, principiile de bază și finalitatea reglementării propuse, cu evidențierea elementelor noi.
Totodată, menționăm insuficiența argumentelor prezentate în cadrul instrumentului de motivare și prezentare, care este inconsistent în raport de schimbările preconizate la nivel legislativ.
Subliniem că, potrivit art. 6 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile, care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă.
7. La titlu, pentru a evidenția sintetic obiectul de reglementare al prezentei propuneri, astfel cum se prevede la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, propunem reformularea acestuia, astfel:
„Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare și privind insolvența societăților de asigurare/reasigurare”.
8. La art. I pct. 1, precizăm că norma de la art. 1 alin. (1) lit. c3), respectiv „dispoziţii privind dizolvarea şi lichidarea societăţilor, cu excepţia reasigurătorilor, inclusiv a celor prevăzute la lit. c2)” nu asigură claritate și predictibilitate în aplicare, fiind necesară revederea și reformularea corespunzătoare a acesteia.
9. La art. I pct. 2, pentru precizia normei, recomandăm reformularea pct. 21, astfel:
„21. administrator interimar – persoană fizică sau juridică, inclusiv Fondul de garantare a asiguraţilor, numită prin decizie a A.S.F. să asigure administrarea şi conducerea societăţii pentru care A.S.F. dispune dizolvarea şi lichidarea sau pentru care introduce cererea de deschidere a procedurii falimentului;”.
Totodată, este de analizat dacă în cadrul definițiilor administratorului interimar, respectiv cea a administratorului temporar, nu este oportună trimiterea la Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că aceștia sunt definiți în legea sus-menționată, astfel cum s-a procedat, de altfel, în cazul administratorului special, prevăzut la pct. 22 al art. 1 alin. (2).
La pct. 23, pentru o exprimare proprie stilului normativ, propunem înlocuirea expresiei „să conlucreze temporar” cu sintagma „să colaboreze temporar”.
De asemenea, pentru aceleași rațiuni, sugerăm revederea sintagmei „unei conduceri sănătoase și prudente a activității societății”, în vederea asigurării clarității și preciziei normei.
Reținem observația pentru toate situațiile similare din proiect.
10. La pct. 4, la art. 1 alin. (2) pct. 351 și 352, pentru respectarea prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este necesară reformularea acestora, astfel:
„351. plan de măsuri - plan elaborat de societate în cadrul procedurii speciale de redresare financiară care descrie măsurile pe care societatea le implementează în scopul înlăturării condiţiilor care au condus la deschiderea procedurii şi a restabilirii situației financiare;
352. plan preventiv de remediere - plan elaborat şi actualizat de societate care descrie acţiunile și mecanismele pe care aceasta le implementează în cazul deteriorării situaţiei sale financiare sau a sistemului de guvernanţă, în vederea remedierii acestora;”.
11. La pct. 8, la art. 6 alin. (1), semnalăm că, în formularea actuală, aceasta nu asigură claritate și precizie normei, fiind redactată într-o manieră care nu este specifică stilului normativ.
Precizăm, totodată, că, de lege lata, textul art. 6 alin. (1) este redactat în forma prescriptivă proprie normelor juridice.
Reținem observația și pentru textul de lege lata al art. 101.
12. La pct. 9, la art. 98 alin. (2), recomandăm eliminarea cuvântului „totodată”, fiind superfluu.
13. La pct. 10, la art. 981 alin. (7), pentru o exprimare specifică normelor juridice, sintagma „în conformitate cu” se va înlocui cu sintagma „prevăzut la”.
La alin. (9), pentru rigoare juridică, în locul expresiei „în termen de maximum 120 de zile” se va scrie sintagma „în termen de 120 de zile”.
La alin. (10) lit. b), precizăm că sintagma „modificărilor survenite în situația societății” nu asigură claritate și predictibilitate normei, fiind necesară revederea și detalierea acesteia.
Reținem observația și pentru alin. (10) lit. g), în ceea ce privește expresia „alte elemente stabilite prin prevederile legale”.
Semnalăm că norma de la alin. (11) este declarativă, prin conținutul său aceasta nu asigură un caracter obligatoriu dispoziției. Se impune revederea și detalierea acesteia.
La alin. (12), pentru o completă informare, după titlul actului normativ menționat se va insera sintagma „cu modificările ulterioare”. Această mențiune este valabilă pentru toate trimiterile la Legea nr. 246/2015.
La alin. (14), pentru unitate terminologică și o exprimare adecvată, propunem ca sintagma „planul actualizat conform alin. (13)” să fie redată sub forma „planul preventiv de remediere actualizat potrivit prevederilor alin. (13)”.
La alin. (15), pentru considerente de ordin normativ, propunem reformularea lit. b), astfel:
„b) un termen de transmitere A.S.F. a planului, de maximum 150 de zile de la data comunicării notificării prevăzute la alin. (6)”.
Precizăm că norma de la alin. (17) este redactată într-o manieră care nu este specifică normelor de tehnică legislativă, fiind necesară revederea și reformularea corespunzătoare a acesteia.
13.1. La art. 982 alin. (1), textul lit. a) nu asigură claritate și predictibilitate în aplicare, pe de o parte, prin utilizarea trimiterii la „informațiile prevăzute la art. 981 alin. (10) sau (15), după caz”, iar pe de altă parte, trimiterea la alin. (15) al art. 981 reprezintă o trimitere la altă trimitere, procedeu interzis de art. 50 alin. (1) teza finală din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Se impune revederea și reformularea corespunzătoare a acesteia.
Reținem observația și pentru pct. (i) și (ii) ale lit. a).
14. La pct. 11, la textul art. 101 alin. (1) partea dispozitivă, semnalăm că, prin utilizarea sintagmei „în viitorul apropiat”, norma nu asigură predictibilitate în aplicare, nefiind posibilă estimarea unei perioade certe. Se impune revederea și reformularea, în consecință, a normei.
Reținem observația și pentru alin. (3), în ceea ce privește expresia „termen corespunzător”.
Precizăm că, potrivit prevederilor art. 8 și urm. din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actul constitutiv al unei societăți cuprinde, printre altele: membri ai consiliului de administrație, membri ai consiliului de supraveghere, administratori, directori, membrii directoratului, cenzori, auditor financiar etc.
Astfel, norma de la alin. (1) lit. c), potrivit căreia „să solicite conducerii societăţii convocarea unei adunări generale a acţionarilor sau membrilor societăţii (...)” nu este corectă, fiind necesară reformularea corespunzătoare a acesteia, în funcție de intenția de reglementare.
Reiterăm observația pentru toate situațiile similare din proiect.
Totodată, teza a doua a lit. c), respectiv „sau, în cazul în care conducerea nu reuşeşte să respecte această cerinţă, să convoace în mod direct adunarea respectivă şi, în ambele cazuri, să stabilească ordinea de zi şi să solicite ca anumite aspecte să fie avute în vedere pentru a fi adoptate în cadrul adunării;” nu este specifică terminologiei și domeniului reglementat de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, măsurile preventive și corective enumerate la lit. d) – j) ale alin. (1) sunt formulate într-o manieră improprie stilului normativ și juridic, nu sunt redactate în forma prescriptivă proprie normelor juridice și nu asigură dispozițiilor sale un caracter obligatoriu, fiind afectate precizia și claritatea dispozițiilor.
Reținem observația și pentru alin. (5) – (8), alin. (17) și (18).
Semnalăm că prevederea de la alin. (4) nu este redactată potrivit uzanțelor normative, fiind necesară reformularea acesteia, astfel:
„(4) În sensul prevederilor alin. (1), deteriorarea situaţiei financiare a societăţii include:
a) deteriorarea gradului de acoperire a SCR și/sau MCR cu fonduri proprii eligibile, inclusiv din cauza neadecvării calculării SCR și/sau a MCR, precum și a situației lichidității;
b) neadecvarea calculării rezervelor tehnice (...);”.
Precizăm că norma de la lit. d) nu asigură claritate și predictibilitate prin utilizarea sintagmei „alte elemente stabilite prin reglementările emise de A.S.F. în aplicarea prezentei legi”. Se impune, prin urmare, identificarea acelor elemente, în vederea aplicării respectivei prevederi.
La alin. (12), este de analizat dacă decizia de numire a administratorului temporar se poate publica în Partea I a Monitorului Oficial al României, unde sunt publicate, de regulă, actele normative, iar nu într-una din celelalte părți ale respectivului editorial, acolo unde sunt publicate astfel de numiri.
Reținem observația pentru art. I, la pct. 21, la referitor la art. 17710 alin. (1), în ceea ce privește decizia de numirea a administratorului special, respectiv de încetare a mandatului acestuia, deciziile prin care sunt dispuse măsuri de redresare care afectează drepturile preexistente ale părților, altele decât societatea, acționarii și/sau angajații acesteia, respectiv decizia de închidere a procedurii speciale de redresare financiară.
La alin. (15), pentru o exprimare coerentă, este necesară reformularea normei, astfel:
„(15) Competențele administratorului temporar, prevăzute la alin. (8), pot include unele sau toate competențele legale ori statutare ale conducerii societății, inclusiv competența de a exercita unele sau toate funcțiile administrative ale societății”.
Subliniem că dispoziția de la alin. (20), prin maniera de redactare, respectiv prin utilizarea sintagmelor „anumite decizii să fie avute în vedere pentru a fi adoptate de către adunarea generală a acționarilor sau a membrilor”, „conducerea societății transmite spre publicare sau expediază convocarea”, „în termen de maximum 5 zile de la data comunicării deciziei A.S.F. privind această măsură”, „societăţile notifică A.S.F. cu privire la hotărârea adoptată de adunarea generală în termen de 2 zile lucrătoare de la data întrunirii acesteia”, aceasta nu asigură o succesiune logică a soluțiilor legislative preconizate, nu respectă terminologia și domeniul reglementat de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
15. La pct. 21, partea introductivă, pentru utilizarea unei exprimări consacrate, propunem reformularea acesteia, astfel:
„21. După articolul 177 se introduce o nouă parte, Partea a II1-a, alcătuită din articolele 1771 -17714, cu următorul cuprins:”.
16. Ca observație cu caracter general, semnalăm că soluția legislativă preconizată prin introducerea Părții a II1-a – Procedura specială de redresare financiară și dispoziții privind dizolvarea și lichidarea societăților, poate conduce la dificultăți în practică în ceea ce privește aplicarea normelor ce urmează să fie integrate în actul normativ de bază.
17. La art. 1771 alin. (1) și (2), semnalăm că, în actuala formulare, norma este lipsită de precizie și predictibilitate, fiind redactată într-o manieră ce contravine prevederilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, putând genera dificultăți în aplicare.
Astfel, pe de o parte, sintagma „societăților reglementate de Partea I și Partea a II-a” este generală, iar, pe de altă parte, alin. (2) reia parțial dispozițiile preconizate pentru alin. (1).
În concluzie, se impune revederea și reformularea acestor alineate, astfel încât să se poată identifica cu ușurință care sunt acele societăți cărora li se aplică dispozițiile prevăzute în cuprinsul Părții a II1-a.
Totodată, în ceea ce privește textul preconizat pentru alin. (3), pentru o exprimare adecvată în context, propunem reformularea acestuia, după cum urmează:
„(3) În sensul prezentei părți, expresiile creanță de asigurări și creditori de asigurări au înțelesul prevăzut de Legea nr. 213/2015, cu modificările și completările ulterioare”.
17.1. La art. 1772 alin. (1), pentru o redactare corectă, sintagma „deschiderea unei proceduri speciale de redresare financiară la o societate și modalitatea de aplicare a măsurilor în cadrul acesteia” se va înlocui cu expresia „deschiderea unei proceduri speciale și modalitatea de aplicare a măsurilor de către o societate dintre cele prevăzute la art. 1771”.
De asemenea, pentru a evita utilizarea unor expresii superflue, propunem eliminarea sintagmei „conform prevederilor prezentei legi” din finalul normei preconizate.
La alin. (2) lit. c), pentru rigoare în redactare, recomandăm să se indice care sunt acele dispoziții din Legea nr. 246/2015, cu modificările ulterioare avute în vedere de inițiatori.
În plus, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, sugerăm inserarea mențiunii „cu modificările ulterioare”, după numărul și anul legii redate supra.
La alin. (5), pentru utilizarea unui stil specific normativ, propunem reformularea sintagmei „își produc efectele în România și fără alte formalități”, după cum urmează: „își produc efectele în România, fără alte formalități”.
17.2. La art. 1773 alin. (1) partea introductivă, pentru rațiuni de redactare, propunem înlocuirea sintagmei „la o societate” cu expresia „cu privire la o societate dintre cele prevăzute la art. 1771”. Această observație este valabilă pentru toate situațiile similare din proiect.
La alin. (1) lit. a), pentru corectitudinea redactării, propunem următoarea redactare:
„a) la sfârșitul perioadei de implementare a planului de redresare prevăzut la art. 99 și 102, societatea este în continuare în situația de nerespectare a SCR;”.
Reținem observația cu privire la modalitatea de redactare a trimiterii la art. 99 și 102 pentru toate situațiile similare din proiect.
La textul propus pentru alin. (1) lit. e), sugerăm revederea expresiei „marja de solvabilitate disponibilă a societății scade sub marja de solvabilitate minimă, determinate în conformitate cu prevederile menționate la art. 173 alin. (1)”, întrucât aceasta nu este suficient de clară.
La alin. (2) lit. b), pentru rigoare în redactare, sugerăm să se reformuleze sintagma „rezervele tehnice determinate conform prevederilor Părții I”, indicându-se acele norme din cuprinsul Părții I care se aplică în vederea determinării acestor rezerve.
Reiterăm această observație pentru expresia „activele societății evaluate conform prevederilor Părții I”.
La alin. (4), cu privire la sintagma „societățile supravegheate conform părții a II-a”, semnalăm că este prea generală, impunându-se fie includerea unei enumerări a societăților cărora li se aplică această normă, fie o normă de trimitere la acele dispoziții din cuprinsul Părții a a II-a unde se menționează care sunt aceste societăți supravegheate.
De asemenea, pentru unitate în redactare, sintagma „părții a II-a” va fi redată sub forma „Părții a II-a”.
17.3. La art. 1774 alin. (1), pentru rațiuni de redactare, sintagma „aplicarea la societate” se va înlocui cu expresia „aplicarea de către o societate dintre cele prevăzute la art. 1771”.
La alin. (4), pentru corectitudinea exprimării, sintagma „principiile proporționalității și al raționamentului calificat” va fi înlocuită cu expresia „principiul proporționalității și principiul raționamentului calificat”.
Reiterăm observația pentru toate cazurile similare din proiect.
La alin. (6), pentru o exprimare adecvată în context, sintagma „la care s-a deschis procedura specială de redresare” se va înlocui cu expresia „față de care s-a deschis procedura specială de redresare”.
Aceste observații sunt valabile pentru toate situațiile similare.
17.4. La art. 1775 alin. (1) lit. f), precizăm că expresia „convocarea adunării generale a acționarilor pentru majorarea capitalului social al societății prin emisiunea de noi acțiuni și efectuarea majorării astfel aprobate” este incorectă.
Astfel, potrivit art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsura majorării capitalului social poate fi aprobată de adunarea generală extraordinară a acționarilor, iar la lit. g) din cuprinsul aceluiași articol, se precizează că prin emisiunea de noi acțiuni se realizează reîntregirea capitalului social, aceasta fiind aprobată tot de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.
Așadar, se impune revederea și reformularea textului prevăzut la această literă, în funcție de intenția de reglementare, respectiv specificându-se dacă se dorește să se prevadă majorarea capitalului social sau reîntregirea acestuia.
La textul propus pentru alin. (1) lit. j), pentru o redactare corectă din punct de vedere gramatical, sugerăm următoarea formulare:
„j) efectuarea de către societate a unor modificări în sistemul de guvernanță, a strategiei de afaceri și/sau a profilului de risc;”.
La alin. (5), pentru rigoarea normei preconizate, propunem completarea sintagmei „prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990”, precizându-se articolul de la care se derogă.
Reiterăm observația pentru textul preconizat la art. 1778 alin. (6).
Totodată, pentru aceleași rațiuni, precizăm că sintagma „a adunării generale a acționarilor pentru aprobarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. f) și l)” va fi redată, astfel: „a adunării generale extraordinare a acționarilor pentru aprobarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. f) și l)”, iar sintagma „conform prevederilor legale” va fi înlocuită cu precizarea acelor dispoziții din cuprinsul Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în acest caz.
La alin. (6), cu privire la termenul de „maximum 3 luni de la data hotărârii acționarilor” în care se efectuează vărsămintele aferente capitalului subscris, semnalăm că este de analizat dacă din punctul de vedere al aplicării în practică, acest termen este suficient, avându-se în vedere inclusiv cerințele specifice înregistrării unor astfel de modificări la Registrul comerțului, precum și faptul că inițiatorii au prevăzut la alin. (7) dreptul A.S.F. de a prelungi perioada prevăzută la alin. (6).
Cu privire la norma preconizată la alin. (7), precizăm că aceasta este redactată într-o manieră defectuoasă. Astfel, potrivit normelor de tehnică legislativă, pentru a se reglementa o excepție, se utilizează sintagma „Prin excepție de la prevederile”, urmată de specificarea articolului/alineatului de la care operează excepția.
Totodată, semnalăm că sintagma „în situații speciale, fără a se limita la” nu conferă textului claritatea, precizia și predictibilitatea specifice normelor juridice, iar exprimarea „cerințele legale sau statutare” este prea generală, putând conduce la dificultăți în aplicare.
Se impune revederea și reformularea normei.
17.5. La art. 1776 alin. (3), menționăm că sintagma „Societatea documentează A.S.F. aprobarea” este neclară, fiind necesară revederea și reformularea acesteia.
Reținem observația și pentru sintagma „Fără aduce atingere prevederilor alin. (5)” de la textul preconizat pentru alin. (4).
17.6. La art. 1777 alin. (1), pentru a se evita utilizarea unor expresii superflue, sugerăm eliminarea expresiei „dispuse conform prevederilor prezentei legi”.
La alin. (4), pentru rațiuni de redactare, sintagma „a societății în cauză” va fi eliminată.
De asemenea, semnalăm că expresia „dispusă prin decizie” este generală, urmând a fi reformulată și completată, în sensul includerii unor precizări privind emitentul.
17.7. La art. 1778 alin. (2), pentru respectarea dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, propunem ca cea de-a doua teză să fie redată în cuprinsul unui alineat distinct.
În consecință, alineatele subsecvente vor fi renumerotate.
17.8. La art. 1779 alin. (5), pentru rigoarea redactării, semnalăm că este necesar să se completeze trimiterea la textul Legii nr. 246/2015 menționându-se articolul/articolele vizate.
Totodată, pentru aceleași rațiuni, după numărul și anul actului normativ, se va adăuga sintagma „cu modificările ulterioare”.
17.9. La art. 17712 alin. (4), este necesară completarea normei derogatorii prin indicarea dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 de la care se derogă.
La alin. (6), pentru rigoarea redactării, recomandăm să se indice care sunt acele prevederi din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, la care se intenționează să se facă trimitere în cuprinsul acestui alineat.
Reținem observația și pentru textul prevăzut la alin. (7).
17.10. Cu privire la norma preconizată pentru art. 17714 alin. (4), semnalăm că în, actuala formulare, aceasta nu asigură predictibilitate dispoziției, fiind contrară prevederilor Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Se impune, prin urmare, revederea și reformularea acesteia, precum și a textelor prevăzute pentru alin. (5) și (6).
18. La art. II, întrucât norma preconizată nu va fi integrată în alt act normativ, aceasta fiind o normă tranzitorie, propunem ca termenul „societățile” să fie însoțit de o sintagmă care să precizeze la care societăți se face referire.
De asemenea, este de analizat dacă nu este necesară înlocuirea sintagmei „Autorității de Supraveghere a Asigurărilor” cu sintagma „Autorității de Supraveghere Financiară”.
19. La art. III, pct. 1, pentru precizia normei asupra căreia se intervine, partea dispozitivă se va redacta, astfel:
„1. La articolul 5 alineatul (1), punctul 31 se modifică și va avea următorul cuprins:”.
În plus, la enunțul prevăzut pentru lit. c) de la pct. 31, pentru o exprimare adecvată și evitarea repetiției în text, sugerăm ca formularea din final „în cazul societăților supravegheate conform părții a II din aceeași lege” să fie înlocuită cu sintagma „în cazul respectivelor societăți supravegheate”.
La lit. d), pentru o completă informare, după titlul Legii nr. 246/2015 se va insera expresia „cu modificările ulterioare”.
20. La art. III pct. 3, partea dispozitivă, sintagma „alineatul (11)” se va scrie sub forma „alin. (11)”.
21. La art. IV, partea introductivă, pentru corelare cu natura intervențiilor preconizate la pct. 1 și 2, sintagma „se modifică” va fi înlocuită cu expresia „se completează”.
Totodată, la pct. 1, la textul art. 2 alin. (33), pentru o trimitere corectă, se impune înlocuirea sintagmei „în temeiul art. 10a și art. 25a din Directiva 2009/103/CE” cu expresia „în temeiul art. 10a alin. (3) și art. 25a alin. (3) din Directiva 2009/103/CE”.
La pct. 2, la textul art. 39 alin. (7), precizăm că sintagma „în timp util” nu corespunde exigențelor de tehnică legislativă, fiind necesară eliminarea acesteia.
22. Referitor la art. V, în acord cu uzanțele normative, sugerăm disjungerea alineatelor din structura acestuia, în sensul ca actualele alin. (2) și (3), privitoare la abrogarea unor prevederi legale și efectele juridice ale acesteia să rămână în structura art. V, iar actualul alin. (1), privitor la intrarea în vigoare a legii, să fie redat ca articol final al prezentei propuneri, respectiv ca art. VI.
La actualul alin. (2), pentru rigoare normativă, lit. b) se va redacta, astfel:
„b) punctele 3, 29 și 32 ale articolului 2, articolele 5-17, articolele 26-38 și literele a), b) și j) ale articolului 160 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 2 noiembrie 2015, cu modificările ulterioare”.
Cu privire la actualul alin. (3), pentru claritatea soluțiilor legislative preconizate și pentru o exprimare specifică normelor juridice, propunem restructurarea textului în două alineate distincte, care vor fi redate, astfel:
„(...) Trimiterile din actele normative în vigoare la Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare se consideră a fi făcute la dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare”.
„(...) În cuprinsul actelor normative în vigoare, referirile la procedura de redresare financiară se consideră a fi făcute la procedura specială de redresare financiară prevăzută la art. 1771-17714 din Legea nr. 237/2015, cu modificările și completările ulterioare”.
23. La mențiunea de transpunere, pentru respectarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, propunem formularea acesteia, după cum urmează:
„Prezenta lege transpune:
a) art. 267-296 ale Titlului IV din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 335 din 17 decembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare;
b) art. 1 pct. 8 și 18 din Directiva (UE) 2021/2118 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 de modificare a Directivei 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 430 din 2 decembrie 2021, sub rezerva preluării prevederilor art. 10a alin. (13), respectiv a art. 25a alin. (13) din Directiva 2009/103/CE”.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 377/12.04.2023